Astfel, prin terapia Bowen, unde exista un intreg protocol special creat pentru sechelele de dupa AVC, se obtin rezultate bune si foarte bune atat pe partea psihoemotionala cat si pentru recuperarea fizica.
Se aplica o data pe saptamana sau chiar mai rar, pentru ca sa acoram timp organismului sa se refaca, sa aiba timp ca sa produca schimbarile de care are nevoie.
Este important ca atât cei ce trec personal prin experiența unui AVC, cât și familia lor sau cei apropiați, să înțeleagă că anumite schimbări psihoemoționale sunt urmări normale și frecvente ale AVC. Urmările fizice ale AVC sunt ușor de observat, dar schimbările de comportament, ca urmare a modificării simțămintelor, emoțiilor, gândurilor, sunt mai greu de catalogat ca fiind consecința AVC. Această ignoranță duce la tensiuni și conflicte neproductive. Înțelegerea și abordarea corectă a schimbărilor și pierderilor suferite la nivel psihoemoțional, sunt la fel de importante ca tratamentul recuperator al problemelor fizice neuromotorii generate de AVC.
Poate că ați avut în familie sau între cunoscuți experiențe asemănătoare, traumatizante nu doar pentru cel „lovit” din senin de un AVC, dar traumatizante în egală măsură și pentru cei apropiați care au îngrijit de cei bolnavi. Majoritatea supraviețuitorilor experimentează tulburări psihoemoționale, iar aproximativ o treime dintre ei au probleme psihoemoționale grave.
Prima consecință evidentă după un AVC este incapacitatea fizică, de anumite grade, diferită de la pacient la pacient, dar care „strigă” cel mai tare să fie corectată.
Există însă un al doilea set de consecințe. Aparent nu atât de grave, dar care în realitate pot fi chiar mai debilitante: sunt schimbările psiho-emoționale post AVC. Dacă suntem bine informați în legătură cu aceste consecințe, ele pot fi abordate și rezolvate cu efecte salutare atât pentru sănătatea sufletească a pacientului, cât și pentru sănătatea familiei. Mai mult, recuperarea neuromotorie va fi mai accelerată când se dă atenția cuvenită si recuperării psihoemoționale.